248/249 – 252

Ciprian al Cartaginei și controversa privind „cei căzuți”

Bogatul retor Ciprian s-a convertit în jurul anului 246. Deja în 248/249 a fost ales episcop al Cartaginei prin vot popular.

În timpul persecuției lui Decius, el s-a ascuns și și-a condus comunitatea prin scrisori. După persecuție, s-a confruntat cu problema masivă a readmiterii „celor căzuți”. Aceștia erau oameni care se lepădaseră de credință sau cumpăraseră un certificat fals de jertfă.

Mărturisitorii emiteau „scrisori de pace” (libelli pacis) și cereau reconcilierea imediată și necondiționată. Împotriva lor, Ciprian a insistat că decizia privind readmiterea celor căzuți aparține episcopului. Un sinod la Cartagina în 251 a decretat să se facă distincție între gradele de vinovăție și ca cei penitenți să fie readmiși treptat. Un sinod în 252, sub amenințarea unei noi persecuții, a relaxat condițiile.

În tratatele Despre cei căzuți și Despre unitatea Bisericii, Ciprian a dezvoltat învățătura că nu există mântuire în afara Bisericii. Unitatea ei, a învățat el, se bazează pe consensul episcopilor. Cei care nu au fost de acord cu politica sa s-au separat și și-au numit propriul episcop, pe Fortunatus.