202

Persecuția lui Septimius Severus

Împăratul Septimius Severus a urmărit unitatea religioasă în jurul cultului lui Sol Invictus. În jurul anului 202, el a emis un edict prin care interzicea, sub pedeapsa cu moartea, convertirea la creștinism și iudaism. Persecuția a vizat în principal noii convertiți și pe învățătorii acestora, mai degrabă decât întreaga comunitate.

În Alexandria, Leonida, tatăl lui Origen, a fost ucis, iar Clement Alexandrinul a fost forțat să fugă din oraș. În același an, conform tradiției, mulți creștini au murit la Lyon, posibil inclusiv Irineu.

La Cartagina, în jurul anului 203, catehumenii recent convertiți Perpetua, Felicitas și tovarășii lor au fost executați. Relatarea martiriului lor a fost posibil editată chiar de Tertulian. Aceasta reflectă o atmosferă montanistă de venerare a noilor profeții și viziuni.

Edictul a încetat curând să mai fie aplicat. Sub Caracalla, persecuția a fost reluată pentru scurt timp, în principal în Africa de Nord. Însă, după aceea, nu a mai existat nicio persecuție majoră la nivelul întregului imperiu timp de peste jumătate de secol, până la Decius.