440–461

Leon cel Mare: pontificatul, doctrina despre primatul Romei, întâlnirea cu Attila

Leon I, episcop al Romei între anii 440 și 461, a devenit celebru pentru consolidarea papalității. El a învățat că apostolul Petru și-a transmis autoritatea supremă episcopilor Romei, astfel încât, în persoana papei, Petru însuși se adresează Bisericii. Autoritatea papală se întemeiază, așadar, pe această succesiune, și nu pe statutul politic al capitalei.

Când Ilarie din Arles a depus și a numit episcopi în Galia în mod arbitrar, împăratul Valentinian al III-lea, la insistențele lui Leon, a emis un decret. Acesta interzicea episcopilor să ia decizii majore fără consimțământul Romei.

În anul 452, Leon a ieșit personal în întâmpinarea hunilor lui Attila și i-a convins să nu mărșăluiască asupra Romei. În 455, a negociat cu vandalul Gaiseric. Deși nu a putut împiedica jefuirea orașului, l-a salvat de la incendiere și de numeroase masacre.

Leon a fost primul numit papă în sensul modern al cuvântului. Moștenirea sa teologică include și „Tomosul”, o scrisoare hristologică ce a jucat un rol cheie în disputele privind firile lui Hristos.