444–450 (sinodul – 8 august 449)

Condamnarea lui Eutihie și „Sinodul tâlhăresc” din Efes (449)

După moartea lui Chiril al Alexandriei (444), succesorul său, Dioscor, a dus o politică dură împotriva hristologiei antiohiene. El i-a persecutat pe prietenii și rudele lui Chiril. Și-a găsit oportunitatea în cazul vârstnicului arhimandrit constantinopolitan Eutihie. Eutihie învăța că Hristos a avut două naturi înainte de unire, dar numai una după aceasta, și nega faptul că trupul Său ar fi de o ființă cu al nostru.

Un sinod la Constantinopol, prezidat de patriarhul Flavian (8–22 noiembrie 448), l-a condamnat și l-a caterisit pe Eutihie. Cu sprijinul puternicului eunuc Chrysaphius, Eutihie a obținut reexaminarea cazului său și a făcut apel la papa Leon, la împărat și la Dioscor. Papa Leon i-a trimis lui Flavian faimoasa sa scrisoare dogmatică („Tomul”). Aceasta expunea doctrina celor două naturi unite neamestecat într-o singură Persoană a lui Hristos.

La insistențele lui Teodosie al II-lea, un sinod s-a întrunit la Efes pe 8 august 449 sub președinția lui Dioscor. „Tomul” nu a fost niciodată citit cu voce tare. Eutihie a fost reabilitat și repus în funcție, în timp ce Flavian și Eusebiu de Dorileea au fost caterisiți (Flavian a murit curând din cauza rănilor suferite în exil). Fruntași antiohieni – Teodoret al Cirului, Ibas din Edesa și patriarhul Domnus al Antiohiei – au fost caterisiți ca „nestorieni”.

Teodosie al II-lea a confirmat deciziile sinodului prin edict și a interzis orice apărare a celor condamnați. Papa Leon a numit sinodul „tâlhăresc” (Latrocinium) și a convocat un sinod la Roma care i-a condamnat pe Dioscor și pe Eutihie. Totuși, el nu a putut obține o anulare a deciziilor cât timp a trăit Teodosie.

Situația s-a schimbat după moartea împăratului (28 iulie 450). Succesorul său, Marcian, împreună cu soția sa, Pulcheria, i-a reabilitat pe cei victime ale evenimentelor din 449 și a acceptat convocarea unui nou sinod ecumenic.