440–461

Leon I și „Noua Romă”: fundamentul primatului scaunului roman

Al treilea canon al Sinodului din Constantinopol (381) a oferit episcopului Constantinopolului primul loc după episcopul roman, „deoarece Constantinopolul este noua Romă”, iar canonul 28 al Sinodului de la Calcedon (451) a repetat această decizie și a extins drepturile Constantinopolului. Leon I a adunat învățăturile predecesorilor săi într-un sistem coerent: papa este „moștenitorul nevrednic” al lui Petru, moștenind întreaga autoritate dată lui Petru (Mt. 16:18–19); prin el vorbește însuși Petru, toți episcopii își primesc autoritatea de la papă, iar poziția sa este determinată de lege, nu de sfințenia personală. Leon a respins canonul 28: conform lui Hall, el nu a putut tolera argumentul că autoritatea papalității derivă din poziția Romei ca capitală, mai degrabă decât de la Petru. Pelikan subliniază că disputa dintre Vechea și Noua Romă a fost doctrinară: dacă primatul se bazează pe Petru sau pe statutul capitalei.