1919–1968

Karl Barth și neoortodoxia

Pastorul elvețian Karl Barth a devenit deziluzionat de teologia liberală a profesorilor săi atunci când, în 1914, aceștia au susținut politica de război a Kaiserului. Comentariul său, „Epistola către Romani” (1919), a marcat începutul „teologiei dialectice”, pe care a dezvoltat-o împreună cu Thurneysen, Gogarten și Bultmann în revista Zwischen den Zeiten (1922–1933).

Barth a predat la Göttingen, Münster și Bonn. În perioada 1934–1935, a purtat o dispută de principiu cu Emil Brunner cu privire la teologia naturală. În 1935, pentru refuzul de a depune jurământul față de Hitler, a fost înlăturat de la catedra din Bonn și s-a întors la Basel. Acolo a scris lucrarea monumentală „Dogmatica bisericească” (1932–1968), care a rămas neterminată. Barth a murit în 1968; fusese invitat ca observator la cel de-al Doilea Conciliu de la Vatican.