1934

Disputa despre teologia naturală: Brunner, „Nein!” al lui Barth și Declarația de la Barmen (1934)

În 1933, Barth a luat atitudine împotriva „zeilor străini” care pervertesc teologia prin conjuncția „și”: „revelație și rațiune”, „revelație și conștiință religioasă”, „revelație și creație”. Brunner a obiectat în Natură și har (1934): chipul lui Dumnezeu în ființele umane a supraviețuit formal căderii, iar acesta este un „punct de contact” pentru har; trebuie să existe loc pentru mărturia lui Dumnezeu către păgâni, pentru „harul conservator” și pentru „ordini ale creației”. Barth a răspuns cu un „Nein!” tăios: teologia naturală este exclusă, iar el a legat o „teologie a compromisului” de capitularea bisericii germane în fața nazismului. Primul articol al Declarației de la Barmen (1934), redactat în principal de Barth, l-a proclamat pe Isus Hristos, așa cum este mărturisit în Scriptură, singurul Cuvânt al lui Dumnezeu și a respins alte „evenimente, puteri, figuri și adevăruri” ca revelație divină alături de El.