1198–1216

Pontificatul lui Inocențiu al III-lea: apogeul puterii papale

Inocențiu al III-lea a fost ales la vârsta de 37 de ani. El a învățat că puterea seculară își derivă autoritatea din cea papală, „așa cum luna își primește lumina de la soare”. S-a autointitulat „Vicar al lui Hristos”, pus „peste națiuni și regate”.

El l-a ridicat, apoi l-a detronat pe împăratul Otto al IV-lea, instalându-l pe Frederic al II-lea în locul său. A impus un interdicit asupra Franței, forțându-l pe Filip August să-și primească înapoi soția legitimă.

Inocențiu a respins ambii candidați pentru scaunul de Canterbury și l-a numit pe propriul său candidat, Stephen Langton. Pentru aceasta, l-a excomunicat pe Regele Ioan și a plasat Anglia sub interdicit. După cinci ani de luptă, Ioan a capitulat în 1213, recunoscând Anglia ca feudă papală.

Sub Inocențiu a început Cruciada a patra și a fost proclamată cruciada împotriva albigenzilor. Ordinul cerșetor al lui Francisc a fost aprobat, iar practica indulgențelor pentru donatorii cruciadelor a fost extinsă. În 1215 a fost convocat al Patrulea Conciliu Lateran.