1924–1947.

Whitehead și teologia procesului: Dumnezeul bipolar, suferind și convingător.

Teologia procesului se bazează pe „filozofia organismului” a lui Whitehead (la Harvard din 1924, decedat în 1947) și Hartshorne: realitatea nu este o substanță statică, ci un proces de „entități actuale”, iar Dumnezeu este una dintre ele, nu o excepție de la principiile metafizice. Dumnezeu este bipolar: natura primordială conține potențialitățile, natura consecventă încorporează lumea în sine. De aici trei postulate: Dumnezeu este interdependent cu lumea și iminent în ea, acționează prin convingere mai degrabă decât prin constrângere și suferă împreună cu lumea. Acesta este „panenteism” sau „teism neoclasic”: lumea este „trupul lui Dumnezeu”. Criticii au reproșat școlii pierderea transcendenței, abandonarea creației din nimic și transformarea lui Dumnezeu într-un „prizonier al timpului”.