1519–1559

Zwingli și Calvin: suveranitatea lui Dumnezeu, providența și cunoașterea lui Dumnezeu

Teologia reformată, conform lui McGrath, pornește de la ideea suveranității divine: Zwingli, care a supraviețuit ciumei din Zurich (1519–1520), a subliniat atotputernicia lui Dumnezeu și neputința umană. Calvin începe „Învățătura” spunând că aproape toată înțelepciunea este cunoașterea lui Dumnezeu și cunoașterea de sine, atât de împletite încât este greu de spus care vine prima. În fiecare persoană există o „sămânță a religiei”, iar creația este un „teatru al gloriei lui Dumnezeu”, dar din cauza păcatului, această cunoaștere doar îl face pe om inexcusabil; mai mult, în revelație, Dumnezeu „se acomodează” percepției noastre limitate. Providența pentru Calvin nu este doar o simplă presciență, ci realizarea efectivă a evenimentelor; el a considerat distincția dintre voința activă și cea permisivă a lui Dumnezeu ca o diminuare a gloriei lui Dumnezeu.