1951–1963

Tillich: Dumnezeu ca „ființă în sine” și „Dumnezeu deasupra lui Dumnezeu”

Doctrina lui Tillich despre Dumnezeu, conform lui Grenz și Olson, s-a dovedit a fi cea mai controversată. Dumnezeu ca răspuns la întrebarea despre finitudine nu este o ființă, ci „puterea ființei”, „ființa însăși”: „Dumnezeu nu există. El este ființa însăși dincolo de esență și existență.” Prin urmare, atât dovada existenței lui Dumnezeu, cât și dovada inexistenței Sale sunt artificii ateiste (Lane). Despre Dumnezeu se poate vorbi doar simbolic, cu excepția afirmației identității Sale cu ființa; Dumnezeu poate fi descris în termeni personali, dar El nu este o persoană. În predica „Adâncimea existenței”, Tillich îl numește pe Dumnezeu adâncimea infinită și temelia întregii ființe. Criticii l-au suspectat de ateism și de dizolvarea transcendenței în imanență.