434

Vicențiu de Lérins: Tradiția ca ceea ce a fost crezut „pretutindeni, întotdeauna și de către toți”

În Commonitorium (434), Vicențiu de Lérins apără învățăturile tradiționale împotriva unor „inovatori” nenumiți, care, potrivit lui González și Pelikan, sunt Augustin și discipolii săi cu doctrina lor despre predestinare. Scriptura este sursa primară a doctrinei adevărate, dar poate fi interpretată în moduri diferite, așa că tradiția servește drept mijloc de a determina ce să credem: ceea ce a fost crezut pretutindeni, întotdeauna și de către toți. Potrivit lui Hall, Vicențiu a scris că substanța doctrinei este neschimbătoare, în timp ce claritatea și precizia exprimării sale cresc. Pelikan vede în această regulă o afirmare a autorității tradiției prin trei criterii – universalitate, antichitate și consens.