Secolele VII–VIII

Autoritatea Părinților în Răsărit: teologul ca „mărturisitor” și consensus patrum

Potrivit lui Lane, după epoca Părinților, biserica răsăriteană a devenit „agresiv tradițională”: Scriptura trebuie înțeleasă conform învățăturii Părinților, consensul Părinților este afirmat la sinoade, iar cel mai înalt nivel de autoritate aparține celor șapte Sinoade Ecumenice. Maxim Mărturisitorul a înțeles sarcina teologului ca fiind păstrarea a ceea ce a fost transmis: „Nu născocim formule noi... ci mărturisim ceea ce a fost spus de Părinți”. Potrivit lui Pelikan, adevărul era considerat uniform și neschimbător, „inovația” era aproape un sinonim pentru „blasfemie”, iar autoritatea aparținea consensus patrum – acordul Părinților ca expresie a minții Bisericii. Acest principiu a fost acceptat de toate părțile implicate în dispute – monoteliți și diofeliți, iconoclaști și iconoduli, greci și latini.