1833–1845

Mișcarea de la Oxford: tradiție, succesiune apostolică și dezvoltarea doctrinei

Mișcarea de la Oxford, care a început cu predica lui Keble „Apostazia națională” (1833) și cu Tracts for the Times, s-a opus liberalismului și evanghelismului, care, potrivit lui González, coincideau prin lipsa unui simț al tradiției și prin accentuarea autorității individului asupra comunității. Tractarienii susțineau că Biblia fără tradiție pune interpretul individual deasupra Scripturii. Lane enumeră principiile lor pozitive: guvernarea episcopală ca formă dată de Dumnezeu, succesiunea apostolică, dreptul bisericii la autoguvernare fără amestecul statului, importanța sacramentelor. Newman vedea anglicanismul ca pe o cale de mijloc, dar în Tract 90 (1841) a considerat că Cele Treizeci și Nouă de Articole sunt compatibile cu Trentul, iar în Eseu despre dezvoltarea doctrinei creștine (1845) a concluzionat că dezvoltarea doctrinei are nevoie de un arbitru infailibil – Biserica Romano-Catolică.