Secolele al XIV-lea – al XV-lea

„Via moderna” și noua școală augustiniană: disputa despre meritul primei haruri

McGrath arată că în Evul Mediu târziu existau două școli nominaliste a căror singură trăsătură comună era antirealismul, în timp ce în teologia harului ele difereau radical. Via moderna (Ockham, d'Ailly, Holcot, Biel) și-a construit soteriologia pe un legământ: Dumnezeu s-a obligat să-l îndreptățească pe cel care „face ceea ce îi stă în putință”, iar faptele umane, ca o monedă de plumb, au valoare doar prin promisiunea regelui de a le accepta. Lane scrie că Ockham a aplicat acest principiu unei persoane care nu are încă har, reînviind semipelagianismul condamnat în 529. Thomas Bradwardine s-a opus acestui lucru la Oxford cu lucrarea „Cauza lui Dumnezeu împotriva lui Pelagius” (cca 1344), iar Grigorie de Rimini a fondat la Paris schola Augustiniana moderna, care învăța că toate resursele mântuirii se află în afara naturii umane. Luther și alți reformatori au fost educați în teologia via moderna.