Secolul al V-lea – începutul sec. al VI-lea; Sinodul de la Orange – 529

Controversa semipelagiană și al Doilea Sinod de la Orange (529)

La scurt timp după moartea lui Augustin (430), în sudul Galiei, în special la Marsilia, a apărut o opoziție față de doctrina sa strictă despre har și predestinare. Aceasta a venit din partea unor călugări conduși de Ioan Cassian, alături de Vicențiu de Lérins și Faustus de Riez; ei respingeau pelagianismul. Prosper din Aquitania și alți apărători ai lui Augustin au dezbătut cu aceștia timp de aproape un secol.

În 529, Sinodul al II-lea de la Orange a adoptat o formulă de compromis, bazându-se pe „Sentințele” lui Prosper și pe tratatul lui Caesarius de Arles, „Despre har”. Doctrina predestinării către rău a fost direct anatemizată. Deciziile sinodului au rămas puțin cunoscute în Evul Mediu și au fost „redescoperite” abia în epoca Reformei.