Luther: Biserica Cuvântului și preoția tuturor credincioșilor

Luther nu a fost un individualist: el a vorbit despre „Biserica Mamă” și, asemenea lui Ciprian, despre faptul că nu există mântuire în afara Bisericii, dar s-a diferențiat de Biserica timpului său în definirea naturii și autorității acesteia. Autoritatea supremă în Biserică este Cuvântul lui Dumnezeu; adevărata Biserică este recunoscută prin predicarea pură a Evangheliei și prin sacramente, nu prin succesiunea apostolică sau prin conducerea papală. În tratatul Către nobilimea creștină (1520), el a respins diviziunea în stări spirituale și temporale: botezul îi face pe toți creștinii preoți, diferind doar prin funcție. Preoția universală înseamnă că fiecare este preot pentru ceilalți, dar predicarea publică este încredințată celor chemați, iar chemarea este confirmată de comunitate.