1523–1559

Învățătura reformată despre Biserică și magistrat: Zwingli, Bucer, Ioan Calvin, Erastus

Pentru Zwingli, Biserica în sens strict este adunarea celor aleși, invizibilă până în ultima zi, în timp ce biserica vizibilă a celor care îl mărturisesc pe Hristos este semnul ei temporar; disciplina aparține congregației locale. Biserica și statul exprimă o singură voință divină, iar practica guvernării în Zürich a fost aproape de teocrație. Bucer a susținut că conducătorii convertiți trebuie să slujească lui Dumnezeu: predicatorul propovăduiește Cuvântul, magistratul guvernează conform acestuia. Ioan Calvin a distins jurisdicțiile spirituale și politice, a respins viziunea anabaptistă că statul este impur și a predat că persoanele private nu trebuie să se opună conducătorilor răi, dar magistrații inferiori sunt obligați să tragă la răspundere un tiran, și că trebuie ascultat mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. Erastus, dimpotrivă, a negat bisericii puterea excomunicării.