1519

Luther: Cuvântul lui Dumnezeu și primatul Evangheliei asupra tradiției (Disputa de la Leipzig, 1519)

Pentru Luther, Cuvântul lui Dumnezeu este punctul de plecare al teologiei: Cuvântul veșnic, a doua Persoană a Treimii, puterea lui Dumnezeu în creație, Domnul întrupat, Scriptura care depune mărturie despre El și predicarea prin care credincioșii aud Cuvântul. La Disputa de la Leipzig din 1519, Eck l-a forțat pe Luther să declare că autoritatea Bibliei este mai presus de cea a papilor și a conciliilor, care au greșit, și l-a acuzat că este husit. Catolicilor care spuneau că Biserica a creat Scriptura și canonul, Luther le-a răspuns că Biserica a stabilit canonul, dar Evanghelia a stabilit Biserica. Prin urmare, el a apărat primatul Evangheliei despre care depune mărturie Scriptura și și-a permis libertate față de canon: conform lui González, Luther nu a fost un biblicist.