Anii 1520

Luther: doctrina celor două împărății

Dumnezeu a stabilit două împărății, ambele sub stăpânirea Sa: una sub lege în funcția ei civilă, cealaltă sub Evanghelie. Autoritatea spirituală lucrează prin Cuvânt și Duh, autoritatea temporală prin sabie și legi civile prin intermediul principilor și magistraților; conducătorul nu trebuie să fie neapărat creștin, deoarece legea de bază este cunoscută prin rațiunea naturală. Deoarece fiecare credincios este în același timp îndreptățit și păcătos, toți, ca păcătoși, sunt supuși autorității civile. González subliniază că aceasta nu este o „separare a bisericii de stat”, ci o aplicare a distincției dintre lege și Evanghelie în viața de zi cu zi: creștinii nu ar trebui să caute puterea statului de dragul religiei adevărate, iar statul nu ar trebui să persecute ereticii cu sabia.