Secolele al II-lea – al III-lea

Preoția ierarhică și preoția tuturor credincioșilor

În Noul Testament, „preot” se referă la leviți, la Hristos sau la întreaga Biserică, dar nu la slujitorii hirotoniți; Iustin susținea că întregul popor creștin este adevăratul neam preoțesc. Pelikan descrie o „re-iudaizare”: la Clement, în Didahie, la Ipolit, Tertulian, Ciprian și în tratatul lui Ioan Gură de Aur Despre preoție, termenii preoției levitice sunt aplicați slujitorilor Bisericii, iar Euharistia este descrisă în limbajul jertfei. În paralel, se păstrează linia preoției tuturor credincioșilor: chiar și Irineu, apărătorul succesiunii, spune că „toți cei drepți posedă rangul preoțesc”. În Tradiția apostolică a lui Ipolit, episcopul este numit „arhiereu”.