Secolele al II-lea – al V-lea

Euharistia în Biserica primară: prezența reală și jertfa

Cei botezați aduceau „jertfa euharistică”, iar episcopul rostea rugăciunea de mulțumire; până la mijlocul sec. al III-lea, Euharistia a fost limitată la pâine și vin, iar agapa a fost separată de împărtășanie (Hall). Ignatie numea pâinea „leacul nemuririi”, Irineu o numea Euharistie „din două realități, pământească și cerească”, iar limbajul despre trup și sânge era atât de realist, încât păgânii îi acuzau pe creștini de canibalism. Pelikan subliniază că până în sec. al IX-lea prezența reală nu a fost o chestiune de controversă, iar Sfinții Părinți nu aveau conceptele nici pentru o interpretare pur simbolică, nici pentru explicarea unei schimbări. Ciprian a oferit una dintre cele mai clare interpretări pre-niceene ale Euharistiei ca jertfă de pomenire care nu repetă Golgota. În sec. al IV-lea – al V-lea, Ambrozie a stabilit în Apus învățătura că pâinea și vinul sunt schimbate prin puterea cuvântului lui Hristos, iar Chiril al Alexandriei a derivat hristologia din Euharistie.