Secolele IV–V

„Logos-om” și „Logos-trup”: hristologiile antiohiană și alexandrină

Odată ce divinitatea Fiului a fost considerată o chestiune stabilită, a apărut întrebarea despre cum se raportează divinitatea și umanitatea în Isus Hristos; conform lui Pelikan, disputa a fost purtată de Alexandria și Antiohia. Alexandrienii („Logos-trup”) insistau asupra unității persoanei chiar și în detrimentul naturii umane; antiohienii („Logos-om”) afirmau unirea Cuvântului cu un om complet și erau gata să facă concesii cu privire la unitatea persoanei. Eustatie, Diodor din Tars și Teodor de Mopsuestia subliniau distincția naturilor: Cuvântul a locuit în Isus „ca într-un templu”, conform lui Teodor „prin bunăvoință” și „ca într-un Fiu”. Pelikan clasifică altfel: teologia unirii ipostatice (Ioan 1:14, Chiril), teologia Logosului care locuiește (Ioan 2:19, Col 2:9, Teodor, Nestorie) și hristologia latină a stărilor și a kenozei (Fil 2:6–11; Ilarie, Augustin, Leon). Toate părțile au pornit de la premisa comună a impasibilității naturii divine.