Abelard: Sic et Non, controversa asupra universalelor și condamnarea sa

În Sic et Non (1122), Petru Abelard a pus alături 158 de întrebări la care Biblia, Părinții și alte autorități dau răspunsuri contradictorii, fără a oferi propria soluție. Scopul, potrivit lui Lane, a fost de a arăta că rațiunea poate reconcilia autoritățile conflictuale; Abelard a inversat formula lui Anselm: „prin îndoială ajungem la întrebare, iar prin întrebare dobândim înțelepciunea”. În controversa asupra universalelor dintre realistul Guillaume de Champeaux și nominalistul Roscelin, el a adoptat o poziție intermediară („conceptualism”): o universalie este „înțelesul unui nume”; ea este reală, dar nu există separat de lucruri. Bernard de Clairvaux l-a acuzat că a creat o „a cincea evanghelie”; Abelard a fost condamnat la Soissons (1121) și Sens (1140).