1525–1527

Anabaptiștii: o Biserică a credincioșilor separată de lume și de stat

Anabaptiștii (Grebel, Manz și alții) au respins biserica de stat, care îi includea pe toți cetățenii, și au privit Biserica ca pe o adunare voluntară a celor care au ales personal să intre în trupul lui Hristos, separați de lume; ea își alege proprii slujitori și îi susține prin ofrande voluntare. Reformatorii au admis că nu toți cetățenii sunt creștini adevărați, dar au susținut că numărul celor aleși în biserica de stat este necunoscut. Din 1525, anabaptiștii au botezat doar credincioșii adulți și i-au exclus pe cei nepocăiți din comunitate. Mărturisirea de la Schleitheim (1527) a fixat botezul credincioșilor, excomunicarea, separarea de lume și refuzul creștinului de a folosi sabia magistratului și de a depune jurăminte; Menno Simons a considerat pacifismul ca fiind inima Evangheliei.