1536–1559

Calvin: semnele adevăratei Biserici și rânduiala ei

Calvin citează maximele lui Ciprian: „nu-L poate avea pe Dumnezeu ca Tată cel care nu are Biserica drept mamă”, iar în afara Bisericii nu există speranță de mântuire. Strict vorbind, adevărata Biserică universală este cea invizibilă, alcătuită din toți cei aleși, vii și morți; dar Biserica vizibilă, unde grâul și neghina sunt amestecate, este expresia ei necesară, „mama credincioșilor”, și nu trebuie abandonată. Semnele adevăratei Biserici sunt predicarea pură a Cuvântului și administrarea sacramentelor așa cum le-a instituit Hristos; sfințenia personală a membrilor, contrar anabaptiștilor, nu este un semn. Biserica romană nu este o biserică adevărată, din moment ce s-a abătut de la predicarea Cuvântului, iar adevărata apostolicitate rezidă în predicarea învățăturii apostolilor, nu în hirotonie; totuși, „urme” ale Bisericii rămân în ea. Spre deosebire de Luther, Calvin a susținut că Scriptura prescrie o ordine specifică a slujirilor: pastor, învățător, prezbiter, diacon.