1523–1527

Originile anabaptismului și Mărturisirea de la Schleitheim

Urmașii radicali ai lui Zwingli – Conrad Grebel, Felix Manz și alții – au rupt legăturile cu acesta din cauza botezului pruncilor și a unirii dintre biserică și stat. Ei cereau o „biserică a credincioșilor” întemeiată pe o mărturisire personală de credință.

La 21 ianuarie 1525, la Zürich, fostul preot Georg Blaurock i-a cerut lui Grebel să-l boteze ca adult. Apoi a început el însuși să-i boteze pe alții. Acesta a fost primul „rebotez” și nașterea mișcării pe care adversarii au numit-o anabaptism.

Autoritățile au aplicat legi vechi care prevedeau pedeapsa cu moartea pentru rebotezare. În februarie 1527, la Schleitheim, sub conducerea lui Michael Sattler, au fost adoptate șapte articole. Acestea reprezintă cea mai autoritară mărturisire anabaptistă: botezul credincioșilor, separarea de lume, refuzul de a purta sabie și de a depune jurăminte. Sattler însuși a fost curând ars pe rug.