257–260

Persecuția lui Valerian și martiriul lui Ciprian

Ministrul de finanțe Macrian a căutat să confiște proprietățile bisericești. La instigarea sa, împăratul Valerian a interzis pentru prima dată cultul creștin în anul 257. Printr-un edict din 258, el a ordonat executarea celor care refuzau să aducă jertfe și confiscarea averilor creștinilor de vază.

Lovitura a fost îndreptată în principal împotriva conducerii Bisericii. În 257, Ciprian al Cartaginei a fost capturat și exilat, iar în 258 a fost executat. Martiriul său a conferit o autoritate suplimentară învățăturii sale despre unitatea Bisericii și a episcopatului.

În 260, Valerian a fost capturat de perși și a murit în captivitate. Fiul său, Gallienus, a restituit bisericilor proprietățile confiscate. Astfel a început o perioadă de pace de aproape patruzeci de ani, care a durat până în 303. În acest timp, creștinii au ajuns să formeze o parte însemnată a populației imperiului.