251

Schisma novațiană la Roma

Episcopul Fabian a murit în timpul persecuției lui Decius. După moartea sa, biserica romană a fost condusă pentru o vreme, în mod efectiv, de prezbiterul rigorist Novatian, autorul tratatului Despre Treime (despre consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl).

În anul 251, moderatul Cornelius, înclinat spre reconcilierea cu cei căzuți, a fost ales episcop. Ofensat, Novatian a rupt legătura cu el. A fost proclamat episcop rival de către susținătorii disciplinei stricte, care negau dreptul Bisericii de a ierta apostazia.

Dionisie al Alexandriei l-a susținut pe Cornelius, în timp ce Fabius al Antiohiei l-a susținut pe Novatian. Ciprian al Cartaginei, după ce a ezitat, l-a recunoscut pe Cornelius. El a scris Despre unitatea Bisericii împotriva schismei, numind-o „sinucidere spirituală”.

Biserica novațiană îi reboteza pe cei care veneau din alte comunități. Aceasta a supraviețuit fondatorului său timp de secole, răspândindu-se și în Răsărit.