Secolele al XV-lea–al XVI-lea

„Moscova – a Treia Romă” și întemeierea Patriarhiei Moscovei

Unirea de la Florența a fost acceptată de un mitropolit grec, însă rușii au respins-o. Aceștia au ajuns la concluzia că Biserica Greacă a căzut, în timp ce Rusia a rămas păstrătoarea adevăratei Ortodoxii. Căderea Constantinopolului în 1453 a întărit acest sentiment.

La începutul secolului al XVI-lea, călugărul pskovian Filotei a formulat ideea: „două Rome au căzut, a treia stă în picioare, iar a patra nu va exista”. Moscova moștenește Roma și Constantinopolul ca ultim bastion al Ortodoxiei. „A Treia Romă” devine un fel de teocrație centrată pe împărat, mai degrabă decât pe biserică. Aceasta a înclinat spre cezaropapism.

Un moștenitor al acestei tradiții mistice în Rusia a fost Nil Sorski. El invoca adesea pe Simeon Noul Teolog și scria despre „lumina pe care lumea nu a văzut-o”. Serghie de Radonej a dedicat o biserică Sfintei Treimi și a fondat Lavra Treimii lângă Moscova. El a devenit un exemplu de mistică isihastă pe pământ rusesc.

Patriarhia Moscovei a fost apoi stabilită – în 1589, cu aprobarea patriarhilor orientali (o carte indică anul 1596).