1453

Căderea Constantinopolului

În seara zilei de 28 mai 1453, locuitorii Constantinopolului s-au adunat în Sfânta Sofia pentru ultima slujbă creștină oficiată în catedrală. În acea noapte, turcii otomani conduși de Mehmed al II-lea au străpuns zidurile. Au urmat trei zile de jaf, iar sultanul a transformat apoi Sfânta Sofia în moschee. Împăratul Constantin al XI-lea Paleologul a murit în timpul luptelor.

Astfel s-a încheiat existența părții răsăritene a fostului Imperiu Roman – Noua Romă. Conform promisiunii, aceasta trebuia să dăinuiască până la sfârșitul veacurilor.

Otomanii au organizat curând populația ne-musulmană în cadrul sistemului „millet”. Patriarhului Constantinopolului i-au fost acordate autorități administrative și judiciare largi asupra creștinilor ortodocși din imperiu. Filosoful Gheorghe Scholarios a devenit unul dintre primii patriarhi după cucerire, sub numele de Ghenadie al II-lea. La cererea lui Mehmed al II-lea, el a scris o mărturisire de credință, „Despre singura cale a mântuirii omului”.

Cărturarii și manuscrisele bizantine care au fugit spre apus au adus o contribuție semnificativă la Renașterea europeană. Ortodoxia, pierzându-și sprijinul imperial, s-a bazat tot mai mult pe Biserica Rusă.