1492 (Reconquista: sec. al XI-lea – al XV-lea; reforma până în 1522)

Finalizarea Reconquistei, unificarea Spaniei și reforma religioasă spaniolă

Reconquista a început în Asturias și a fost întărită de pelerinajele la mormântul Sfântului Iacob (Santiago Matamoros). După căderea ultimului mare calif al Cordobei (1002), aceasta a avansat prin cucerirea orașului Toledo (1085) și înfrângerea maurilor la Las Navas de Tolosa (1212). Căsătoria dintre Isabela de Castilia și Ferdinand al Aragonului a pus bazele unei Spanii unificate. În 1492, ultima fortăreață musulmană, Granada, a căzut, iar identitatea națională spaniolă a fuzionat cu credința catolică.

În același an, 1492, evreilor li s-a ordonat să se convertească sau să părăsească țara, aproximativ 200.000 fiind expulzați. Maurii cuceriți, contrar termenilor capitulării, au fost forțați să primească botezul.

Cardinalul Francisco Jiménez de Cisneros, duhovnicul Isabelei, a realizat o reformă a bisericii spaniole chiar înainte de Luther. El a fondat Universitatea din Alcalá și a publicat Biblia „Complutensian Polyglot” în ebraică, greacă și latină. În același timp, începând cu 1478/1480, a funcționat Inchiziția spaniolă sub conducerea lui Torquemada. Aceasta era subordonată coroanei, nu papei. Combinația dintre erudiție și reprimarea dură a disidenței a lăsat Spania aproape neatinsă de protestantismul ulterior.

Prin bulele din 1493–1510, Alexandru al VI-lea și Iuliu al II-lea au acordat coroanei spaniole „patronaj regal” asupra bisericii din Lumea Nouă. Cristofor Columb ajunsese acolo la 12 octombrie 1492.