1960–1986

Teologia latino-americană a eliberării: Medellín, Gutiérrez, Puebla

Teologia eliberării a prins contur în America Latină în anii 1960. Aceasta a apărut pe fondul deziluziei față de conceptul de „dezvoltare” și sub influența pedagogiei lui Paulo Freire și a teologiei politice a lui Johann Baptist Metz.

A doua Conferință a Episcopilor Latino-Americani (CELAM II) de la Medellín (1968) a condamnat alianța bisericii cu puterile. Aceasta a numit condiția continentului „violență instituționalizată”. Conferința este considerată adevăratul început al mișcării.

În 1971, preotul peruan Gustavo Gutiérrez a publicat lucrarea programatică „Teologia eliberării”. El a definit teologia ca „reflecție critică asupra praxisului” și a proclamat „opțiunea preferențială pentru săraci” a lui Dumnezeu.

Conferința de la Puebla (CELAM III, 1979) a reafirmat această poziție, în ciuda speranțelor Romei de a o modera. Cea mai mare controversă a apărut în legătură cu implicarea mișcării în revoluția sandinistă din Nicaragua (1979) și asasinarea arhiepiscopului Óscar Romero în El Salvador (1980). În 1984–1986, Vaticanul a emis instrucțiuni criticând împrumuturile sale din marxism. Brazilianul Leonardo Boff a fost suspendat de la predare și publicare timp de un an.