1961–1969

Teologia „morții lui Dumnezeu” și teologia seculară radicală a anilor 1960

În anii 1960, neo-ortodoxia a fost contestată de teologi mai tineri. Aceștia au căutat o nouă imanență a lui Dumnezeu în cultura seculară și s-au inspirat din moștenirea lui Bonhoeffer. William Hamilton, în „The New Essence of Christianity” (1961), a fost primul care a vorbit despre „moartea lui Dumnezeu”.

Episcopul John Robinson a scris cea mai populară carte teologică a deceniului, „Honest to God” (1963). Combinând idei de la Tillich, Bultmann și Bonhoeffer, el a respins imaginea unui Dumnezeu „de sus” în favoarea lui Dumnezeu ca „adâncime a ființei”.

În octombrie 1965, articolul de copertă „Is God Dead?” din revista Time a transformat ideea într-un fenomen cultural larg. În 1966, Thomas Altizer a publicat manifestul „The Gospel of Christian Atheism”. El a interpretat moartea lui Dumnezeu ca pe o „auto-golire” kenotică a lui Dumnezeu în Hristos. În același an, 1965, a apărut bestsellerul lui Harvey Cox, „The Secular City”. Acesta a prezentat secularizarea ca fiind lucrarea lui Dumnezeu, iar biserica drept avangarda construirii cetății seculare.

Până la sfârșitul deceniului, mișcarea a pălit sub critica lui Peter Berger și a lui Langdon Gilkey. Aceștia au expus incoerența „ateismului creștin” și au deschis calea către teologia speranței.