1954–1986

Mișcarea pentru drepturile civile și ascensiunea teologiei negre

Pastorul baptist Martin Luther King Jr. a condus boicotul autobuzelor din Montgomery în 1955, după arestarea Rosei Parks. El a aplicat nonviolența gandhiană în lupta pentru drepturile civile. În august 1963, a rostit discursul „Am un vis” (I Have a Dream) la Marșul asupra Washingtonului. Acesta a ajutat la adoptarea Legii drepturilor civile (1964) și a Legii dreptului la vot (1965). King a fost asasinat la Memphis în 1968.

Mișcarea a reînviat interesul pentru tradiția religioasă afro-americană. Parțial sub influența reînnoită a lui Bonhoeffer, aceasta a dat naștere teologiei negre. Joseph Washington (1964) a fost primul, deși critic, care a descris religia negrilor ca pe un fenomen distinct.

După „Manifestul Negru” (1969) a apărut James Cone. În „Teologia neagră și puterea neagră” (1969) și „O teologie neagră a eliberării” (1970), el i-a proclamat pe Dumnezeu și pe Hristos ca fiind „negri”. El a făcut din eliberarea celor asupriți esența evangheliei. Ulterior, a fost criticat pentru dependența sa de conceptele „albe”, în special cele ale lui Barth. Răspunzând acestei critici, Cone s-a întors mai profund către istoria și cultura negrilor ca sursă pentru teologie.