1781–1831

Immanuel Kant și G. W. F. Hegel: Provocarea idealismului german la adresa teologiei

Immanuel Kant (1724–1804) din Königsberg a scris Critica rațiunii pure (1781), urmată de scrierile sale etice (1785, 1788, 1797) și Religia în limitele rațiunii pure (1793). O evaluare ulterioară vede în filosofia sa sfârșitul raționalismului cartezian, empirist și deist.

Hegel (1770–1831) a studiat teologia la Tübingen și a predat la Berlin începând cu 1818. El a considerat creștinismul drept „religia absolută”. Într-o evaluare ulterioară, Kant a deschis trei căi pentru teologie după el: etica (Ritschl), sentimentul (Schleiermacher) și rațiunea absolută (Hegel). Printre studenții lui Hegel la Tübingen s-au numărat F. C. Baur și D. F. Strauss. Elemente ale sistemului său au fost preluate ulterior de Darwin și Marx.