1372–1436

Marea Schismă a Apusului, Jan Hus și Sinodul de la Constanța

Sub influența Caterinei de Siena, Grigorie al XI-lea s-a întors de la Avignon la Roma în 1377, dar a murit curând. În locul său a fost ales Urban al VI-lea, care avea o atitudine dictatorială. Unii cardinali au declarat alegerea invalidă și l-au ales pe Clement al VII-lea la Avignon. Astfel a început Marea Schismă a Apusului (1378–1417), perioadă în care Europa și-a împărțit loialitatea între doi, iar din 1409 chiar trei papi.

Jan Hus, rectorul Universității din Praga, a fost influențat de John Wycliffe. El a denunțat corupția clerului și vânzarea indulgențelor („Despre Biserică”, 1413). Hus a fost excomunicat în 1412. El a venit la Sinodul de la Constanța (1414–1418), convocat pentru a pune capăt schismei, sub salvconductul împăratului Sigismund. Totuși, a fost arestat, a refuzat să se dezică de ideile sale și a fost ars pe rug la 6 iulie 1415.

Execuția sa a declanșat curând Războaiele Husite în Boemia (anii 1420–1430). Acestea s-au încheiat cu concesiile Sinodului de la Basel privind împărtășania din potir (1436) și formarea Unității Fraților.

Sinodul de la Constanța a depus el însuși toți cei trei papi rivali în 1417 și l-a ales pe Martin al V-lea. A condamnat 200 dintre tezele lui John Wycliffe și a pus astfel capăt schismei. În același timp, a generat conciliarismul – doctrina supremației unui sinod asupra papei. Această doctrină nu s-a impus niciodată definitiv: a fost învinsă în cele din urmă până în 1449, odată cu dizolvarea Sinodului de la Basel.