1438–1439

Sinodul de la Ferrara-Florența și unirea dintre Răsărit și Apus

Presați de turci, grecii au căutat ajutor militar din partea Occidentului. Un sinod a fost ținut mai întâi la Ferrara, apoi la Florența și la Roma (1438–1445). După opt luni de dezbateri asupra Filioque, delegații bizantini au făcut concesii majore.

Ei au acceptat Filioque ca „un singur principiu” (formula „de la Tatăl prin Fiul”). Au acceptat doctrina despre purgatoriu și despre consacrarea Euharistiei prin cuvintele de instituire, mai degrabă decât prin epicleză. De asemenea, au acceptat supremația papală asupra întregii biserici. În 1439, 115 reprezentanți occidentali și 33 orientali au semnat acordul.

În același an a fost emis „Decretul pentru armeni”. Acesta a oferit prima definiție conciliară a celor șapte taine ale lui Petru Lombardul. Aceasta a fost confirmată ulterior de Sinodul de la Florența pentru întreaga biserică latină.

Totuși, ajutorul militar nu a venit niciodată. Odată întorși acasă, delegații au respins unirea ca pe o capitulare în fața ereziei. La fel a făcut și marea majoritate a clerului și laicilor ortodocși, inclusiv biserica rusă. Patriarhii Antiohiei, Alexandriei și Ierusalimului au respins acordul, iar sinodul din Constantinopol l-a dizolvat oficial în 1472. La mai puțin de 15 ani de la semnarea unirii, în 1453, Constantinopolul a căzut sub stăpânirea turcilor.