1347–1350

Moartea Neagră

Ciuma bubonică a început la Marea Neagră și s-a răspândit de-a lungul rutelor comerciale către Italia și Europa de Nord. În decurs de trei ani, a ucis aproximativ o treime din populația continentului. Ulterior, focarele au reapărut la fiecare 10–12 ani.

Epidemia a subminat economia și a adâncit îndoielile cu privire la ordinea rațională a lumii. Aceasta a alimentat superstițiile, pelerinajele și comerțul cu relicve, contrar interdicțiilor Sinodului al IV-lea Lateran. De asemenea, a dus la uciderea în masă a evreilor acuzați de „otrăvirea fântânilor”.

Printre cei care au murit de ciumă s-au numărat William Ockham și Thomas Bradwardine. Johannes Tauler s-a dedicat îngrijirii bolnavilor. Unele mișcări populare, precum flagelanții, au intensificat auto-flagelarea rituală, numită „al doilea botez”. Acest lucru a atras ulterior persecuția lor din partea bisericii.