1577 (publicată în 1580)

Formula Concordiei și „Cartea Concordiei”

După moartea lui Luther, luteranismul s-a divizat. De o parte se aflau „gnesio-luteranii” (luteranii autentici), conduși de Matthias Flacius. De cealaltă parte erau „filipiștii” mai moderați, adepți ai lui Melanchthon. Disputele vizau adiafora, liberul arbitru, faptele bune, sacramentul și alte probleme.

Formula Concordiei a fost redactată în principal de Jacob Andreae și Martin Chemnitz și a fost finalizată în mare parte în 1577. Aceasta a soluționat disputele, în general în spiritul luteranismului strict. De asemenea, a trasat o linie clară împotriva calvinismului, numindu-i pe adepții acestuia „sacramentari subtili”.

Formula a intrat în „Cartea Concordiei”, publicată în 1580, împreună cu vechile crezuri, Confesiunea de la Augsburg, Apologia, Articolele din Schmalkalden și catehismele lui Luther. Această carte a unit bisericile luterane timp de mai bine de patru secole.