Controversa luterană asupra Cinei, „cripto-calvinismul” și Formula de Concordie

Melanchthon, autorul Mărturisirii de la Augsburg (1530), care afirma clar prezența reală, a modificat ulterior, căutând o înțelegere cu reformații, articolul despre Cină (edițiile „Variata”, conform lui Lane în 1540) și în Loci communes din 1555 a oferit o formulare mai acceptabilă pentru Calvin. În 1552, luteranul strict Joachim Westphal a subliniat diferența dintre învățătura lui Calvin și cea a lui Luther despre Cină; Melanchthon a refuzat să adopte o poziție deschisă, iar adepții săi au început să fie numiți „cripto-calvini”. Palatinatul a trecut la calvinism (Catehismul de la Heidelberg din 1563), în timp ce în Saxonia calvinismul a fost condamnat în 1574. Formula de Concordie (1577) a afirmat că trupul și sângele lui Hristos sunt prezente în mod real „în, cu și sub” pâine și vin și sunt primite cu gura de către toți cei care se împărtășesc – credincioși și necredincioși deopotrivă, i-a numit pe zwinglieni „grosolani”, iar pe calvini „subtili, cei mai dăunători” sacramentarieni, și a trasat o linie clară între luteranism și calvinism.