1619–1716

Raționalismul continental: Descartes, Grotius, Spinoza și Leibniz

În secolul al XVII-lea, mai mulți gânditori au construit sisteme filozofice care au atins credința creștină. René Descartes (1596–1650), absolvent al școlii iezuite de la La Flèche, a trăit o iluminare filozofică la 10 noiembrie 1619 și și-a expus metoda în 1637 și 1641. El a considerat filozofia sa compatibilă cu credința catolică, însă predarea acesteia a fost interzisă la Utrecht în 1642.

Arminianul Hugo Grotius (1583–1645) a fundamentat credința în „Despre adevărul religiei creștine” (1622), iar „Despre legea războiului și a păcii” (1625) a pus bazele dreptului internațional. Baruch Spinoza (1632–1677) a fost exclus din sinagoga din Amsterdam în 1656; „Etica” sa a apărut postum în 1677. Gottfried Leibniz (1646–1716) a argumentat împotriva lui Spinoza. În teologie, cartezianismul a fost dus mai departe de Christoph Wittich și de oratorianul Nicolas Malebranche (1638–1715).