1521–1556

Ignatie de Loyola și întemeierea Societății lui Isus

Nobilul basc Ignatie de Loyola a fost rănit în timp ce apăra Pamplona în 1521. Ulterior, a trecut printr-o convertire spirituală și s-a dedicat Fecioarei Maria la Montserrat.

Ignatie s-a luptat cu îndoieli privind caracterul complet al spovedaniei sale. La Manresa, a avut o experiență oarecum similară cu cea a lui Luther. Însă aceasta l-a condus la o supunere totală față de ierarhia bisericească. Rezultatul a fost lucrarea „Exerciții spirituale”.

După o tentativă eșuată de misiune în Palestina, a petrecut doisprezece ani studiind la Barcelona, Alcalá, Salamanca și Paris. La Paris, viitori tovarăși s-au adunat în jurul lui, printre care și Francisc Xaveriu. În august 1534, la Montmartre, un grup de nouă bărbați a depus jurăminte de sărăcie, castitate și ascultare față de papă.

În 1540, papa Pavel al III-lea a aprobat noul ordin – Societatea lui Isus. Până la moartea lui Ignatie în 1556, acesta avea peste o mie de membri în Europa, Brazilia, India, Congo și Etiopia. Devenise principalul instrument al reformei catolice, al luptei împotriva protestantismului și al misiunilor de peste mări.