sec. al II-lea

Părinții antignostici și Irineu: chipul lui Dumnezeu, libertatea și căderea ca o creștere întreruptă

Împotriva gnosticilor, Părinții antignostici au subliniat că binele și răul în umanitate nu se explică prin natură: dacă răul ar fi inerent materiei, ființa umană nu ar fi o ființă morală liberă. Tațian a învățat că oamenii și îngerii au fost creați liberi și că răul a apărut din folosirea greșită a libertății. Pentru Irineu, chipul lui Dumnezeu este Fiul, în care am fost creați, deci chipul nu este ceva în noi, ci o direcție de creștere: Adam și Eva au fost creați „ca niște copii”, capabili să crească. Chipul include și trupul: Dumnezeu nu a creat o parte a ființei umane, ci trup și suflet, iar chipul este complet atunci când trupul, sufletul și spiritul sunt prezente. Căderea, pentru Irineu, nu este pierderea unor perfecțiuni posedate odinioară, ci întreruperea creșterii firești; întruparea Cuvântului a restaurat chipul și asemănarea lui Dumnezeu.