1871–1983

Inerantismul Scripturii: Școala de la Princeton, fundamentalismul și dezbaterea evanghelică despre ineranță

Teologii de la Princeton (Hodge, Warfield) au apărat ineranța Bibliei împotriva criticilor săi. Warfield a predat autoratul dual: Biblia este în întregime Cuvântul lui Dumnezeu și în întregime cuvântul omului, de aici „inspirația verbală” a fiecărui cuvânt, dar nu dictare. Cele cinci „fundamente” proclamate la Niagara Falls (1895) și cele douăsprezece volume din The Fundamentals (1910–1915) au făcut din inspirație și ineranță măsura ortodoxiei pentru coaliția evanghelică conservatoare. În anii 1970, evanghelicii americani au dezbătut dacă Biblia este adevărată și în chestiuni de știință și geografie; Declarația de la Chicago a afirmat că Scriptura este „adevărată și de încredere în toate problemele pe care le abordează”. Carl Henry a înțeles revelația ca fiind rațională și propozițională, în timp ce Bernard Ramm și G. C. Berkouwer au mutat accentul pe Hristos și pe scopul Scripturii.