Secolul al II-lea

Gnosticismul: exegeza gnostică și răspunsul antignostic al Bisericii

Berkhof descrie gnosticismul ca pe o mișcare speculativă care pretindea o cunoaștere mai profundă a lucrurilor divine, dar și ca pe una populară și sincretistă. Gnosticii au apelat mult la Scriptură și au interpretat-o alegoric: Ptolemeu în Scrisoarea către Flora a împărțit Legea în trei părți, iar Heracleon din școala lui Valentinus a produs primul comentariu cunoscut la Noul Testament – o interpretare a Evangheliei după Ioan care neglijează sensul istoric. Irineu (Împotriva ereziilor), Ipolit și Tertulian li s-au opus. Potrivit lui Berkhof, în această luptă Biserica a învățat să marcheze limitele revelației și relația dintre Testamente și a devenit conștientă de creștinism ca „doctrină”.