Secolele al IX-lea–al XI-lea

Controversele euharistice din secolele al IX-lea–al XI-lea: Paschasius Radbertus și Ratramnus de Corbie, Berengar de Tours și Lanfranc

În tratatul său Despre trupul și sângele Domnului, Paschasius Radbertus a învățat că, după consacrare, elementele sunt chiar trupul și sângele lui Hristos, născut din Fecioara Maria, vizibile doar ochilor credinței. Răspunzând la o întrebare a lui Carol cel Pleșuv, Ratramnus de Corbie a răspuns că Hristos este prezent „în figură”, nu „în adevăr”, și că acesta nu este trupul care a atârnat pe cruce: prezența este spirituală, dar reală. Lane descrie disputa ca pe o ciocnire între tradiția „simbolurilor” (Augustin) și tradiția „convertirii” (Ambrozie). În secolul al XI-lea, Berengar de Tours a susținut că pâinea și vinul rămân și că trupul lui Hristos este în cer; Lanfranc a apărat o transformare autentică a darurilor. Berengar a fost condamnat la Roma în 1059 și forțat să semneze retractări în 1059 și 1079; interpretarea realistă a devenit dominantă.