518 – 553 (sinodul, 5 mai – 2 iunie 553); acceptarea în Apus finalizată spre sfârșitul secolului al VI-lea

Controversa celor „Trei Capitole” și al Cincilea Sinod Ecumenic (al doilea sinod din Constantinopol, 553)

Iustinian I a căutat să îi reconcilieze pe monofiziți, nu în ultimul rând sub influența soției sale monofizite, Teodora. În jurul anului 544, la sfatul lui Teodor Askidas, el a emis un edict prin care condamna „trei capitole”. Acestea erau persoana și scrierile lui Teodor de Mopsuestia, scrierile anticirilice ale lui Teodoret al Cirului și scrisoarea lui Ibas din Edesa către Maris Persul.

Edictul a provocat o rezistență puternică în Apus. Un sinod african l-a excomunicat pe papa Vigilius pentru ezitările sale. Facundus de Hermiane a scris un tratat extins, „În apărarea celor Trei Capitole”, iar episcopii ilirieni au protestat printr-o scrisoare adresată împăratului. În mai 550, un sinod local special s-a întrunit la Mopsuestia. Pe baza dipticelor și a mărturiilor bătrânilor, acesta a confirmat că numele lui Teodor fusese scos de mult timp din pomenire.

Papa Vigilius a fost convocat la Constantinopol în 547. Sub presiunea lui Iustinian, după multe ezitări și excomunicări reciproce cu patriarhul Mina, el a fost de acord să condamne cele trei capitole.

Al Cincilea Sinod Ecumenic a fost convocat în 553 sub președinția patriarhului Eutihie al Constantinopolului. Participarea apuseană a fost minimă – doar câțiva episcopi africani. Sinodul a confirmat condamnarea celor trei capitole. A interpretat Calcedonul în spiritul lui Chiril al Alexandriei din perioada târzie („unul din Treime a fost răstignit în trup”). De asemenea, i-a anatemizat pe Origen, Evagrie Ponticul și Didim cel Orb pentru învățătura lor despre preexistența sufletelor și restaurarea universală.

În ciuda acestor concesii, monofiziții nu au fost niciodată reconciliați cu Biserica. Acceptarea sinodului în Apusul latin a durat o jumătate de secol. Aceasta a fost finalizată abia sub papii Pelagius I și Grigorie cel Mare.