527–565

Domnia lui Iustinian și recucerirea Occidentului

Domnia lui Iustinian I (527–565) este considerată punctul culminant al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin). El a realizat o reformă amplă a legislației, armatei, administrației și finanțelor. În 533 a cucerit Africa vandală în jumătate de an. Între 535 și 553 a purtat un război devastator de optsprezece ani împotriva ostrogoților, redând imperiului Italia și o parte din Spania. Totuși, măreția de odinioară nu a mai fost niciodată recuperată pe deplin.

Iustinian a îmbinat politica și teologia. El a susținut o hristologie neo-calcedoniană în spiritul lui Chiril al Alexandriei („unul din Treime S-a întrupat”) împotriva lui Sever al Antiohiei și a căutat să îi reconcilieze pe monofiziți. A emis edicte împotriva origeniștilor (543) și a apărătorilor „Celor Trei Capitole” (544) și a convocat al Cincilea Sinod Ecumenic (553).

Sub domnia sa, a fost construită Hagia Sophia la Constantinopol ca întruchipare arhitecturală a programului său teologic.