351–360

Triumful arianismului omiian sub Constantius al II-lea: sinoadele de la Sirmium și „Crezul datat”

Devenind singur stăpânitor în anii 350, Constantius al II-lea a adoptat deschis o politică pro-ariană: „Voința mea este canonul bisericii”. Atanasie a fost exilat, iar trupele au înconjurat biserica în care slujea.

Sinoadele de la Sirmium (351, 357) au elaborat formule de compromis. În 357, un sinod a interzis cuvintele nebiblice „substanță”, „de o ființă” și „de o ființă asemănătoare”. A atribuit suferința de pe Cruce umanității asumate, nu Dumnezeirii. Încercarea a eșuat, împingându-i pe semi-arienii moderați către niceeni.

A patra formulă de la Sirmium – „Crezul datat” din 22 mai 359 – a evitat cu totul cuvântul „substanță”, numindu-l pe Fiul doar „asemenea Tatălui”. A fost impus episcopilor apuseni la Ariminum și celor răsăriteni la Seleucia, ambele în 359. Varianta sa a fost adoptată la Nike în Tracia. Chiar și bătrânul Osius din Cordoba și papa Liberius au semnat formule ariene.

În 360, doctrina omiiană a devenit confesiunea oficială a imperiului timp de două decenii. După cuvintele lui Ieronim, „întreaga lume a gemut și s-a mirat că s-a trezit ariană”.